Postul Sfintelor Pasti ne trimite cu gandul la Patimile Mantuitoare ale Domnului nostrum Isus Cristos, iar cu cat ne apropiem de marea Sarbatoare a Invierii, evenimentele de pe Calvar, relatate de cei patru evanghelisti, ne trezesc dorinta de a descoperi semnificatia teologica a acestora, semnificatie ce da sens credintei noastre. Citim în viaţa misticilor că “Isus le făgăduieşte deseori o carte, fără de care toate cărţile sunt războaie deşarte de cuvinte, o carte în care ei vor citi totul despre El, şi despre noi, şi când le dărui această carte, ei aflară că ea nu era decât El însuşi răstignit, iar slovele erau înseşi rănile Sale preasfinte”. Pentru a fi coatori ai acestei carti, zi de zi, cautam o contopire in viata ce se naste din moartea de pe cruce. Iata marea provocare a crestinului: “din moarte la viata si de pe pamant la cer Cristos ne-a trecut pe noi”.

In urmatoarele randuri voi incerca sa inteleg, cu modestia preotului de tara, un verset din Patimile lui Cristos: Iar unul dintre ostasi l-a impuns cu sulita, in coasta; si a iesit numaidecat sange si apa (Io 19,34).

„Natio e universale”, opera ivanoviană datată din 1917, nu în mod întâmplător aminteşte în titlu de o celebră operă polemistică a lui Soloviov La Russie et l’Eglise Universelle, publicată la Paris în 1889, şi în traducere în limba rusă doar în 1911. Că tema în discuţie - Rusia şi Europa, lumea slavo-bizantină şi lumea latină – a îmbrăcat o importanţă fundamentală atât în gândirea teoretică şi în poezia lui Vjaceslav Ivanov, cât şi la nivelul alegerii vieţii şi strategiei comportamentului este lucrul cel mai evident. Încercarea totuşi de a unifica în practica de zi cu zi „natio” şi „universalul” putea deveni destul de problematic, suscitând reacţii de neînţelegere, neîncredere şi chiar de acuză, ca atunci când Ivanov aderă la catolicism în 17 martie 1926.