…”Credinţa noastră este viaţa noastră...” spunea Iuliu Hossu, considerăm aceste cuvinte ca fiind motto-ul după care s-au ghidat credincioşii greco-catolici din Şincai, în ceea ce priveşte viaţa lor spirituală.

O mână de oameni şi un păstor e tot ce a mai rămas din numeroasa comunitate Greco-Catolică din Şincai, comunitate ce nu a rămas nezdruncinată de crudul decret 358/1 decembrie 1948. Cu multă credinţă, speranţă, trudă, jertfă şi ajutor divin, credincioşii greco-catolici au reuşit să ridice o frumoasă Biserică în care să poată aduce laudă Domnului. Însă odată cu acest decret le-a fost luat totul – munca, libertatea şi Biserica, însă nu şi credinţa.

Ştim cu toţii că crudul an 1948, intezice biserica greco-catolică, însă acest lucru nu îi opreşte pe credincioşii din Şincai, să-şi mărturisească credinţa în Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică. În ciuda ameninţărilor, percheziţiilor şi a presiunilor, flacăra credinţei continuă să ardă şi poate acum cu mai multă putere.

Chiar şi fără Biserică, credincioşii parohiei Şincai au continuat să celebreze oficiile liturgice în casa credinciosului Cordoş Ioan (nea Ioan, cum îl ştia toată lumea ca fiind clopotul satului, cel ce anunţa programul celebrărilor liturgice, mergând din casă în casă şi vestind pe Domnul ) - care deşi risca totul, nu a ezitat în a-şi oferi casa drept locaş Domnului. Acesta a pus la dispoziţia o cameră care a fost amenajată pentru a se putea desfăşura Sfânta Liturghie. Se adunau aproximativ 25 de credincioşi, atât din Şincai cât şi din Lechincioara, iar Sfânta Liturghie era celebrată de preotul Vasile Gherman. Ani de-a rândul în această bisericuţă mică ca şi dimensiune însă mare din punct de vedere spiritual s-au celebrat liturghii, cununii, botezuri.

Cu uşile încuiate şi perdelele trase, continuam să ne mărturisim credinţa. Din cei care nu au lăsat ca turma să se piardă în această perioadă de clandestinitate amintim pe Pr. Mera, Pr. Pol şi Pr. Gherman.

După anii ´80 flacăra credinţei a fost dusă mai departe de Pr. Dogaru, Pr. Moldovan, Pr. Comes Ovidiu, Pr. Comes Virgil şi Pr. Sita Claudiu – adevăraţi apostoli ai câmpiei care au purtat speranţa în libertate şi credinţa în cel ce este Calea, Adevărul şi Viaţa.

Astăzi comunitatea din Şincai numără zece familii – bătrâni, tineri şi câţiva copii. Începând din anul 1998, în mijlocul comunităţii îşi desfăşoară activitatea sacerdotală Pr. Gabor Balint, călăuzind neîncetat sufletele către Dumnezeu.

Din bunăvoinţa fraţilor Romano-Catolici din această comună, continuăm să-l lăudăm pe Domnul  în Biserica Romano-Catolică Sf. Ioan, ceea ce denotă o bună întelegere şi comuniune cu ceilalţi fraţi întru Hristos.

Deşi spunem că suntem liberi, rămânem subjugaţi aceleiaşi indiferenţe şi nedreptăţi, continuăm să trăim în catacombe fără a ne mai face însă auziţi. Nu  încetăm să ne mărturisim credinţa prin viaţa noastră, pentru ca ceilalţi văzând faptele noastre să-L laude pe Domnul. Credinţa noastră este viaţa noastră.

Şincai

Septembrie 2010