Si anul acesta Sarbatoarea Invierii Domnului cheama lumea crestina la unitate. Poate ca nu este o intamplare faptul ca intreaga suflare crestina serbeaza Pastele in acelasi timp. La fel ca toate celelalte biserici traditionale, si Biserica Greco-Catolica are propriul ei ritm de rugaciune si de participare atemporala la ritual, identic cu cel al Bisericii Ortodoxe, diferentele dintre cele doua Biserici fiind de natura doctrinala. Referitor la specificul unei comunitati greco-catolice in pragul celei mai importante sarbatori crestine, am purtat un dialog cu Pr. Adrian Pop, administrator parohial al parohiei Ulies.

Rep: Parinte, daca ar fi sa facem o prezentare generala a localitatii unde pastoriti, cum ati descrie localitatea Ulies?
Pr. Adrian Pop: Uliesul este un sat tipic pentru Campia Transilvaniei: cu un nucleu central si cu gospodarii raspandite pe o multime de vai. Satul se intinde pe o suprafata mare. Credinciosii mei locuiesc la distante apreciabile fata de biserica, ceea ce insa nu-i impiedica sa frecventeze regulat biserica. Apoi, chiar daca satul este cam izolat, nu sufera de o depopulare rapida, ca alte sate. Sunt aici inca multi tineri.

Rep: Care este relatia cu celelalte culte din localitate?
Pr. A.P: In ceea ce priveste diversitatea religioasa, Uliesul este original. Pe langa bisericile traditionale Greco-Catolica, Ortodoxa si Reformata (cu o biserica foarte veche, de Ev Mediu), sunt multe culte neoprotestante: Adventisti, Martori ai lui Iehova, Penticostali, Baptisti... Pot spune ca relatiile sunt bune intre toate cultele.

Rep: Aveti o biserica foarte frumoasa, cu mari suprafete sculptate in lemn...
Pr. A.P: Da, Uliesul are o biserica greco-catolica unicat pentru Campia Transilvaniei, construita din lemn, in stil maramuresean, de catre mesteri renumiti in arta prelucrarii lemnului din Barsana. Credinciosii sunt mandri pentru ca au reusit ridicarea bisericii, si poate si din aceasta cauza centrul vietii religioase graviteaza in jurul ei.

Rep: Cum asteptati si cum va pregatiti pentru Sarbatoarea Invierii Domnului?
Pr. A.P: Comunitatea greco-catolica este foarte unita, o adevarata familie. In fiecare zi din Saptamana Mare am oficiat Deniile, slujbele speciale care se oficiaza doar in aceasta perioada a anului. In fiecare zi am avut foarte multe spovezi, de la cei mai tineri pana la varstnici. Pentru ca m-ati intrebat de ceea ce este aici specific, un element de unicitate, specific Uliesului, sunt "pricesnele" (cantecele religioase populare) care se canta la biserica in acest timp. Specifice sunt si unele produse ale bucatariei traditionale de Paste, ca placintele numite "palaniete", umplute cu branza sau varza si pe care fiecare femeie le produce in cuptorul de tara in ajunul Invierii.

Rep: Stiu ca sunteti si profesor. Cum imbinati vocatia de preot cu munca la catedra?
Pr. A.P: Da, predau la scoala Generala din Ulies si Raciu. Cred ca ambele slujbe sunt o singura mare " Slujba", sau o singura " Slujire" a omului in general. Cele doua aspecte sunt un tot unitar, pentru fomarea personalitatii copiilor pe de o parte (functia de profesor) si un ghid pentru viata (vocatia preoteasca).

Rep: Pentru final, care credeti ca ar fi momentul culminat al Pastelui, pentru un preot, dar si pentu credinciosi?
Pr. A.P: Sunt mai multe momente deosebite. Eu simt puternic momentul cand se spune "veniti sa luati lumina", in intunericul din biserica si cand fiecare credincios vine si ia lumina de la lumanarea mare tinuta ridicata sus, de catre preot. Sau atunci cand se bat portile inchise ale bisericii cu crucea, dupa care intreaga comunitate intra in biserica inundata in lumina, cantand " Hristos a Inviat din morti..." Pe ansamblu, intreaga slujba de Inviere este speciala si inaltatoare. De aceea, doresc tuturor crestinilor sa fie partasi ai Invierii in sufletele lor, care sa devina la randul lor Lumina din Lumina.

A consemnat, Narcis MARTINIUC